Cum a fost influențat poetul național român de cosmologia hindusă

În 1866, scriitorii din orașul Cernăuți din vestul ucrainean (pe atunci parte a Imperiului Austriac) au fost îngroziți de o poezie a unui student de 16 ani. Poezia a fost dedicată unui filolog mort La mormântul lui Aaron Pomanol A fost prima lucrare publicată a lui Mihail Eminovici. Dar ceea ce l-a făcut atât de impresionant a fost bogăția și profunzimea limbajului său – opera unui poet matur mai degrabă decât cea a unui elev. Acest tânăr avea să devină într-o zi poetul național al României, câștigat mare respect și admirație sub versiunea românească a numelui său slav – Mihai Imenscu.

Eminescu, care crede că a avut rădăcini armene A crescut în zona în care Ucraina și România se întâlnesc și a fost expus diverselor culturi în copilărie. Orizonturile sale s-au extins în afara Europei când s-a mutat la București și a devenit membru al Cercului Literar Orient.

Interesul pe care l-a dezvoltat în Orient l-a condus la Viena, unde a început să studieze lucrările lui Arthur Schopenhauer și Immanuel Kant. În 1872, a devenit studentul marelui om de știință indo-prusac Albrecht Weber la Berlin. În acest oraș și-a dezvoltat pasiunea pentru sanscrită – o pasiune pe care a urmat-o de-a lungul vieții. Mușcat de insectă, Eminescu a tradus părți din cartea indologului german Franz Pope Gramatica critică a sanscritei în română, făcându-l sursa primară pentru limba antică a României.

poet romano-american Andrea Yulia Scridon a scris în Curtea sălbatică, un jurnal publicat de Departamentul de Engleză de la King’s College din Londra. „Aici, sub influența lui Schopenhauer, Schiller și Kant (care avea să fie primul care va traduce în limba română), metafizica l-a condus către studiile hinduse”. Eminescu a tradus chiar cartea lui Kant Critica rațiunii pure in romana.

În perioada petrecută la Viena și Berlin, Eminescu a dezvoltat ideea de a fuziona elementele cosmologiei hinduse cu elementele occidentale și basmele populare romane.

În timp ce studia filosofia la Viena și Berlin, Mihai Eminescu, considerat „ultimul dintre marii romantici” ai lumii, a studiat meticulos filozofiile orientale antice, Omul de știință român Diana Campan a scris într-o lucrare intitulat Topoia sacră a Indiei mitice în opera literară a lui Mihai Emenescu, poetul național român la Revista Rupkatha. „În mare măsură, cultura indiană i-a atras atenția prin bogăția simbolurilor, prin complexitatea teoriilor de bază despre cosmogonia lumii și extincție, migrația zeilor între pământ și cer, regulile sentimentelor umane și, nu în ultimul rând, , regiunile raiului care erau ideale pentru ispitele evadării din epoca romantică” .

La Berlin, Eminescu a studiat și textele budiste și a făcut cunoștință cu Bhagavad Gita. Scrierile sale indică faptul că el a găsit cea mai mare rezonanță cu filosofia hindusă. El a descris „credința religioasă brahmanică” ca fiind „mai aproape de rezultatele științei moderne”.

Cosmologie hindusă

Eminescu a înflorit într-o perioadă în care marile idei convergeau, Scrisă de Amitha Bose, scriitoare și traducătoare. Bose, care a tradus lucrările lui Emenescu în bengaleză și a fost cel mai proeminent lingvist roman din India, a remarcat că aceasta a fost perioada în care savanții europeni aveau acces la „comoara gândirii asiatice” și când descoperirile științifice au ajutat oamenii să exploreze misterele materiei și ale vieții. .

„Sursa cosmologiei lui Eminescu a fost urmărită de multă vreme din textele indiene, mai exact cu Imnul Creației Rgveda (Rg. X.”), a scris Boss, adăugând că există dovezi documentare care arată că el cunoștea acest imn. În poezia În căutarea Șeherazadei (1874) Eminescu și-a trimis eroul în India în căutarea înțelepciunii.

Poetul roman nu a vizitat niciodată India, dar țara a fost proeminentă în poezia sa. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale, kamadeva Era vorba despre zeul hindus al iubirii și al dorinței. Poezia a atras atenția unui public vorbitor de limba engleză în anii 1970 când tânărul traducător Cornelio M. Popescu, care a murit tragic la vârsta de 18 ani într-un cutremur, a publicat o versiune în limba engleză.

Balsam chin iubit
Așa că sufletul meu visează la însănătoșire,
Eu, lui Kama, zeul Indiei,
Kamadeva, a reluat.

Și a venit copilul dominator,
plimbare cu papagali,
Cu un zâmbet fermecător
Pe buzele lui o nuanță de coral.

Avea aripi și în mânecă
Pentru partea lui, a păstrat-o
Nimic altceva decât flori otrăvitoare parfumate
Gangele este larg și adânc.

pune o săgeată în arc,
În pieptul meu a luat spre,
De atunci plânge pentru totdeauna
Stau treaz nopți.

La fel a fost o floare otrăvită
Adânc în pieptul meu trimite
Fiul Indiei de pe cerul violet
Și iluzii nesfârșite.

Câmpan a scris că unele dintre poeziile lui Eminescu precum Rugaciunea unui dac (rugăciune daqiană) și lucrările sale cele mai cunoscute și cele mai cunoscute Luceafărul (Lucifer sau Steaua Serii) despre cosmogonia vedica. clip de deschidere rugăciune daqiană El explică apropierea poetului național roman de filozofia vedă:

„Unde nu există nici moarte, nici nemurire,
nici vreo sămânță de lumină pentru ființa vieții,
Nu a existat nici azi, nici mâine, nici ieri, nici pentru totdeauna,
Pentru că viața izvorăște dintr-unul și totul era împreună,
Când tot pământul, cerul, aerul și marea sunt
A fost printre lucrurile care nu au fost încă făcute –
Erai doar tu! Așa că mă trec să întreb:
Cine este acest zeu la care ne rugăm cu toții? „

Campan a scris că întreaga opera lui Emenescu „a încorporat concepte, mituri, arhetipuri și simboluri care rezonează profund cu cultura tradițională indiană”. „Imaginația lui este descrisă și de topoi împrumutate din teoria simbolică, ciclurile de viață și moarte și locuri – refugiu de tip nirvana, structuri karmice, simboluri feminine și masculine ca dualism sacru, structura maniheică a lumii, procesul complex de cosmogonie sau extincție globală”.

Viață torturată

Acum un poet celebru ale cărui lucrări au fost traduse în peste 70 de limbi, Eminescu s-a confruntat cu lupte interioare chiar dacă a încercat să descifreze sensul existenței. Deși poeziile sale au ajuns la un număr mare de vorbitori de romani, el a reușit să publice un singur volum de poezie în timpul vieții sale – Poezii (Poezie) – în 1883. Eminescu își câștiga existența dintr-o funcție editorială într-un ziar românesc.

„În 1883, a suferit o cădere mentală punctată de perioade de claritate care au durat până la moartea sa” Curierul UNESCO Revista a fost scrisă într-un articol din 1989.

Chiar și într-o perioadă de profundă suferință fizică și psihică, Eminescu a continuat să scrie poezii. Kamadeva a scris în 1887, la patru ani după ce a fost diagnosticat pentru prima dată cu probleme de sănătate mintală. Iubita sa poezie la acea vreme a devenit „o expresie a singurătății și a suferinței nediluate”, potrivit dr. Curierul UNESCO.

În timp ce era supus unui tratament pentru sifilis în 1889, i s-a injectat clorură de mercur și ca urmare a murit. Avea 39 de ani.

Moștenirea sa este sărbătorită în toată România și în orașul ucrainean Cernăuți, unde a copilărit. În timpul Războiului Rece, savanți precum Amitha Bose, care a locuit la București, și savantul indo-roman Sergio Al George au scris în detaliu despre influența indiană asupra lui Eminescu. Acum, pe măsură ce România continuă să se integreze cu Europa de Vest, singura dată când este menționată afinitatea poetului național pentru India este atunci când are loc un eveniment diplomatic bilateral între București și New Delhi. Eseurile mai recente despre poet, adresate unui public occidental, adesea nu menționează în treacăt filosofia sau cosmologia hindusă. Eminescu a fost, prin finele sale opere poetice, un vehicul pentru gândirea filozofică indiană în România. Cu toate acestea, opera sa a avut o aromă culturală distinctă pentru națiunea est-europeană – ceva pe care doar vorbitorii de romani îl apreciază pe deplin.

Ultimele două strofe ale rugăciunii dacice sună aproximativ ca o versiune romană și parțial creștină a Kunti din Mahabharata care cere mizerie de la Dumnezeu:

Lasă-mă să mor străin, singur în exil,
Lasă-i să-mi arunce cadavrul fără valoare oriunde vor.
Lasă câinii să-mi adulmece inima și omul care îi incită
Lui, părinte, – dă-i o coroană de aur.
Dar cel care mi-a ucis fața cu pietre pentru a-mi schimba înfățișarea
Pe el, Doamne miluiește-te. Lasă-l să trăiască pentru totdeauna.

Și numai atunci pot să-ți mulțumesc, dragă tată,
Pentru a-mi permite să trăiesc în această zonă.
Dar nu voi îngenunche și nu-ți voi cere cadouri,
Doar ura și insultele sunt ceea ce cer cu adevărat,
Și simt că respirația mea se va opri în respirația ta,
Apoi dispari in golul etern fara urma!

Ajay Kamalakaran este un scriitor cu sediul în principal în Mumbai. El este Fellow 2022 Kalbalata pentru Scrieri de istorie și patrimoniu.