Dacă ai fost vreodată pe Stadionul Arc de Triumf din București, vei fi auzit mii de voci urlând la unison: „Stigari! Stigari!”. Stejarii!”, făcând ecou sprijinul emoțional pentru echipa lor România.
Cuvântul „stigari” se traduce prin stejar, un simbol prețuit al peisajului românesc, cunoscut pentru rezistența, rezistența și greutatea sa – toate calități regăsite în ADN-ul rugby-ului românesc.
Stejarii are o istorie lungă și memorabilă și merită să fie povestite și amintite corect. Știați că au câștigat o medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Paris din 1924, când XV-urile făceau parte din programul Jocurilor? Știați că românii au învins Țara Galilor, Scoția și Franța în anii 1980? Nu lipsesc faptele impresionante din trecut, ceea ce face prezentul cu atât mai deprimant.
Rugby-ul românesc a atins apogeul în anii 1960 și 1980 și nu a ratat nicio Cupă Mondială de Rugby până în 2019, cel mai scăzut punct din epoca modernă. Stegari, Spania și Belgia au avut puncte deduse pentru că au trimis jucători neeligibili în timpul procesului de calificare. Nu numai că prima lor echipă a început să se deterioreze, dar poate și mai îngrijorător, echipele lor de vârstă au zguduit, de asemenea.
România a luat medalia de bronz la Cupa Mondială de rugby pentru juniori din 1996, învingând pe parcurs Franța, Scoția și Italia. Pentru o perioadă lungă de timp, aceștia au fost unul dintre concurenții la Campionatul European de Rugby Under 20, care se încadrează în cadrul celor șase Națiuni, câștigându-l în 2007 și 2008.
Fisicitatea brutală, transportul fulminant și controlul pieselor de joc au dispărut încet, lăsându-i pe Oaks incapabili să concureze cu cei mai vechi rivali ai lor.
Alături de Georgia, Spania și Rusia, a fost considerat cel mai bun producător de tinere talente. Asta până în 2017, când Portugalia a întors situația și a câștigat trei turnee la rând. Principala problemă pentru România nu a fost doar eșuarea titlului, ci și faptul că Olanda și Belgia le-au depășit. Sub 18 ani nu s-a descurcat cu mult mai bine. Soneriile de alarmă au sunat în întreaga comunitate de rugby din România. Generația de aur a devenit un miraj.
Fisicitatea brutală, transportul fulminant și controlul pieselor de joc au dispărut încet, lăsându-i pe Oaks incapabili să concureze cu cei mai vechi rivali ai lor. Acest declin ar fi putut fi scânteia unui nou plan de reaprindere a rugby-ului românesc. În schimb, lucrurile au continuat să se destrame.
Drumul către Cupa Mondială din 2023 nu a fost ușor. Oaks nu s-au calificat direct și au fost trimiși la repechaj. Până la urmă, Spania a folosit din nou un jucător neeligibil, iar România a primit biletul pentru Franța.
Tulburările nu s-au încheiat aici. Antrenorul principal Andy Robinson, care a semnat cu Union în 2019, și-a părăsit în mod misterios funcția în decembrie 2022. Plecarea nu a fost niciodată explicată și a fost un șoc, Robinson fiind supravegheat de unele rezultate notabile. În timpul domniei sale, România a învins Tonga și Uruguay, a fost neînvinsă de Portugalia, ba chiar a concurat cu Argentina la București. El a terminat cursa cu un record respectabil de victorii de 50%.
Mai rău urma să vină. Eugene Abjuk, care se bucurase de un mare succes în rugby-ul românesc, a preluat conducerea, iar Oaks a suferit cel mai rău sezon din ultimii 50 de ani, culminând cu cea mai proastă performanță la Cupa Mondială. Pe parcurs, s-au înregistrat pierderi record cu Africa de Sud, Scoția, Irlanda, Tonga, Portugalia, Italia și Georgia.
Toate acestea pe fundalul tulburărilor sportive locale. Un număr îngrijorător de cluburi românești de fotbal, handbal și rugby au intrat în administrație sau au depus faliment, în ciuda creșterii economice și sociale impresionante a țării. Sportul nu a reușit să țină pasul cu tendințele moderne și să facă ajustările necesare.
Topul României a suferit recent o transformare serioasă, numărul cluburilor s-a redus de la 15 cluburi la cinci echipe complet profesioniste, restul fiind ocupat de ligile amatorilor de mai jos. Scopul este să-i înfrunți pe cei mai buni jucători mai des și să împingi competiția la noi culmi. Este o idee promițătoare, dar este încă la început.
Cel puțin această perioadă sumbră nu pare să fi atenuat entuziasmul poporului român pentru rugby. Peste 6.000 de oameni au participat la cele două meciuri ale Campionatului European de Rugby ale lui Oaks pe terenul de acasă al lui Oaks în această lună, arătând aceeași pasiune ca și în zilele pline de decenii trecute.
Dar suporterii nu sunt orbi la probleme.
Nu cred în moartea stejarilor. Ați mai auzit-o, dar rădăcinile noastre sunt adânci.
Într-un sondaj de opinie recent realizat în… Sport4life rugby mania În ceea ce privește situația din rugby-ul românesc, 30% au spus că guvernul este responsabil pentru situația frustrantă, urmat de federație (22%) și cluburile locale (11%).
„Pe scurt, cred că este o combinație a celor de mai sus”, spune Bodjan Celia, membru al comunității de fani din România FC 16 Horia Ungur.
„Nu numai că guvernul nu a investit în acest sport, ci a expropriat și Stade Arcole de Triomphe, adică Oaks sunt oaspeții în propria lor casă. „Există o lipsă de infrastructură de rugby în țara noastră, și asta este una dintre cele mai mari probleme dacă vrea să crească.
El a adăugat: „Federația Română are opțiuni limitate, dar poate performa în continuare mai bine la echipele de tineret și în sectorul de dezvoltare. Nici cluburile nu au ajutat, deoarece nu au reușit să găsească un drum real pentru tinerețea lor. Concurenții noștri au devenit mai puternici. și mai bun decât noi în competițiile de tineret și în exploatarea regulilor de eligibilitate.”
„România face o treabă bună în a aduce jucători din străinătate, dar nu avem aceeași adâncime de jucători calificați ca Portugalia și Spania. Trebuie să facem eforturi pentru o mentalitate mai competitivă în ligile noastre interne de tineret.
„Nu cred în moartea Oaks. Am mai auzit asta, dar rădăcinile noastre sunt adânci. Trebuie doar să avem mai multă grijă de ei.”
După cum subliniază Celia, amprenta României în râvnita scenă franceză s-a diminuat, în timp ce Georgia, Spania și Portugalia cultivă un bazin de talent jucând în unele dintre cele mai bune competiții de cluburi de rugby.
„Situația în sportul românesc nu este bună”, spune Mihai Makovi, un gigant al rugby-ului românesc care a jucat în peste 100 de meciuri internaționale. „Din păcate, guvernul a lăsat în urmă investițiile în sport. De asemenea, cred că ceva trebuie să se schimbe în Uniunea Română de Rugby, pentru că trebuie să facem un alt plan de viitor, un plan care să includă implicarea directă a Ministerului Sportului.
„Sunt sigur că doare să văd România pierzând aproape 50 de puncte acasă în fața Portugaliei și 200 de puncte la Cupa Mondială, dar încă mai am speranță și cred că, cu o restructurare profundă în următorii ani, ceva se poate schimba.”
Mihai Makovi a fost de multă vreme o prezență simbolică în lotul României (Foto de Vasiliy Mihai Antonio/Getty Images)
Abjuk l-a urmat pe Robinson pe ușa de ieșire după Cupa Mondială. David Girard i-a luat locul și acum trebuie să-i readucă pe Oaks și să-și recapete sentimentul de multă vreme pierdut al fericirii.
„Trebuie să credem că putem schimba viitorul”, a declarat fostul eclus al Franței într-o conferință de presă. „Am mare încredere în ceea ce putem face pentru România.”
Cu toate acestea, credincioșii Stegari își cântă gloria, istoria și dragostea lor nemuritoare pentru România. Memoria echipei olimpice din 1924 rămâne strălucitoare și a fost celebrată pe scară largă de fani, jucători și cluburi. Ce modalitate mai bună de a onora aceste legende de acum 100 de ani decât să te trezești din somnul lor profund?
„Cititor lipsit de apologie. Maven de socializare. Iubitor de bere. Fanatic al mâncării. Avocat pentru zombi. Aficionat cu bacon. Practician web.”