TDocumentarul său oribil și dramatic al realizatorului român Alexander Nanao scoate în evidență un episod îngrozitor din istoria recentă a țării: un incendiu în clubul de noapte din 2015 a ucis 64 de persoane, multe dintre ele din cauza unei infecții bacteriene în timp ce se afla în spital. La arsurile lor. Scandalul care a urmat a dezvăluit un decalaj de corupție și bande între autoritățile medicale și a doborât guvernul.
Detaliile goale ale celor întâmplate împachetează o grămadă de lovituri. În primele câteva minute ale filmului, vedem imagini din interiorul cabaretului pe măsură ce focul continuă: Pe scenele artificiale aprind panouri de perete în timpul spectacolului live al unei formații de metal furioase numită Goodbye to Gravity. Odată cu începutul conștientizării trupei și cu începutul panicii în public, există o luptă frenetică pentru a ieși într-un mod aproape identic cu un incendiu de club de noapte într-o stație din 2003 din Rhode Island, care a luat mai multe vieți.
Cu toate acestea, filmul Nanao se răspândește cu adevărat într-un moment ulterior, după ce au apărut întrebări despre motivul pentru care atât de multe victime au murit din cauza infecției transmise de spital. Accentul este pus pe o echipă de jurnaliști din ziarul sportiv Gazeta Sporturilor, condusă de Cătălin Tolontan și Mirela Neag, în timp ce intervievează denunțătorii, compilează documentații, fac fotografii clasificate și se angajează cu purtătorii de cuvânt jenați. Insistența jurnaliștilor obține rezultate și este o înregistrare interesantă despre cum și unde se întâmplă cu adevărat o investigație: despre apeluri telefonice înfășurate, în sălile de conferințe slab iluminate – și cel mai important – computerele de interceptare.
Acest tip de activitate, desigur, nu este suficient de vital pentru ca lungmetrajul să fie filmat pentru presă – mai mult, afișarea tradițională a tuturor acestor lucruri ar culmina cu scalpul ministrului sănătății națiunii, care demisionează brusc la proporțiile scandalul. Inclusiv achiziționarea coruptă de lichid de curățare diluat ilegal. Dar efectul domino al descoperirilor creează un impuls propriu, ceea ce înseamnă că povestea se desfășoară în moduri previzibile, destinate unui teritoriu sinistru și săpând un rezervor toxic care pare să infecteze comunitatea mai largă.
O narațiune puternică ca aceasta ar fi suficientă pentru orice documentar, dar ceea ce îl diferențiază pe Collective este că este cu adevărat excepțional, este modul în care se schimbă liniștit la jumătatea parcursului: accentul se deplasează de la jurnaliști la noul ministru al Sănătății, Vlad Vojkulescu, fost activist pentru drepturile pacienților, în timp ce încearcă să facă față dezastrului. Voiculescu face parte dintr-un guvern tehnocratic, fără nicio afiliere politică specifică, iar filmul îl prezintă foarte mult în lumina acestui fapt: un activist spontan cu intenții nobile care trebuie să se trezească rapid în fața ostilității birocratice și a atacurilor organizate de mass-media.
Ceea ce face admirabil Colectiv este să arate cum investigarea, organizarea și reformarea nu se termină niciodată în sine: toate fac parte dintr-un efort continuu împotriva țintelor în mișcare – ceea ce înseamnă că povestea nu se termină niciodată. Orice ar câștiga în înregistrările filmului, există întotdeauna potențialul de probleme în viitor – și acesta este un lucru rapid pentru fiecare societate democratică, nu doar pentru societățile post-comuniste. Este un mesaj la care trebuie să fim atenți.
„Tocmai premiat pe rețelele de socializare. Specialist în produse alimentare. Antreprenor amator. Maven de cultură pop. Explorator subtil fermecător.”