Universul este plin de câmpuri magnetice. Deși universul este neutru din punct de vedere electric, atomii se pot ioniza în nuclee încărcate pozitiv și electroni încărcați negativ.
Când aceste sarcini sunt accelerate, ele creează câmpuri magnetice. Una dintre cele mai comune surse de câmpuri magnetice la scară mare provine din ciocnirile dintre și în interiorul plasmei interstelare. Aceasta este una dintre principalele surse de câmpuri magnetice pentru câmpurile magnetice la scară galactică.
Dar câmpurile magnetice trebuie să existe și la scari mai mari. La cea mai mare scară a universului, materia este distribuită într-o structură cunoscută sub numele de rețea cosmică. Ciorchini mari de galaxii separate de goluri sterpe, ca niște ciorchini de apă cu săpun printre o regiune vastă de bule de săpun. Filamente subțiri de material intergalactic se întind între aceste grupuri gigantice, formând o rețea cosmică de materie.
O mare parte din această rețea este ionizată, așa că ar trebui să creeze câmpuri magnetice intergalactice vaste, dar slabe. Cel puțin asta este teoria. Astronomii nu au reușit să observe aceste câmpuri magnetice pe Internet. Cu exceptia Studiu nou El a făcut primele lor descoperiri.
Nu putem detecta direct câmpuri magnetice la miliarde de ani lumină distanță. În schimb, îl observăm prin efectul său asupra particulelor încărcate. Pe măsură ce electronii și alte particule orbitează de-a lungul liniilor de câmp magnetic, ele emit lumină radio.
Prin cartografierea acestui semnal radio, astronomii pot cartografi câmpurile magnetice ale galaxiei. Dar filamentele rețelei cosmice sunt atât de întinse încât lumina radio pe care o emit este foarte slabă. Prea slab pentru a fi detectat cu ușurință. Și deoarece galaxiile din apropiere creează semnale radio mai puternice, semnalul web poate fi atenuat de zgomotul radio galactic.
Pentru a depăși această provocare, echipa sa concentrat pe lumina radio polarizată. Acestea sunt emisii radio care au o orientare specifică. Deoarece direcția este legată de direcția generală a filamentului, echipa poate extrage cu ușurință acest semnal din fundalul radio cosmic.
Ei au folosit date din hărți radio pentru tot cerul, cum ar fi Global Magneto-Ionic Medium Survey, Planck Legacy Archive, Owens Valley Long Wavelength Array și Murchison Widefield Array. Prin stivuirea acestor date și comparându-le cu hărțile webcomic-ului, echipa a confirmat semnalul radio polarizat emis de webcomic.
Acest rezultat nu este doar prima detectare a câmpurilor magnetice în rețeaua cosmică, ci și dovezi puternice care susțin existența undelor de șoc în filamentele intergalactice.
Aceste unde de șoc au fost văzute în simulările computerizate ale structurilor cosmice, dar aceasta este prima dovadă care susține ideea că aceste caracteristici de simulare sunt precise.
Acest articol a fost publicat inițial de universul de azi. Citeste Articolul original.
„Organizator. Scriitor general. Prieten al animalelor de pretutindeni. Specialist în cultură pop. Expert în internet amator. Explorator.”