IU Cinema și-a început seria Festivalului Mondial de Film pe 24 octombrie cu „RMN”, de regizorul român New Wave Cristian Mungiu. Filmul urmărește un bărbat care se întoarce în micul său oraș de munte din România și conflictul care apare atunci când o brutărie locală angajează muncitori străini.
Mungiu reușește să împacheteze o comoară de înțeles în fiecare cadru și nu pierde niciun minut să țese o rețea complexă de conflicte sociale și politice, tragedii personale și trădari.
Filmul îl urmărește pe Matthias, un bărbat mare și violent, care se întoarce în orășelul său, și pe fosta lui iubită, Chela, care lucrează la brutăria locală și este forțată să intre într-o ceartă în tot satul.
Problemele încep când brutăria angajează trei bărbați din Sri Lanka. Orașul nu are imediat încredere în ei, dar Chela îi apără în fața ostilității orășenilor și a bigotismului total.
Filmul se bazează pe evenimente adevărate și este prezentat cu un realism absolut prin cinematografia uluitoare a lui Tudor Vladimir Panduru. El folosește o cameră profesională portabilă, iar albastrul oțel al cinematografiei sale face chiar și interioarele calde, luminate de lumânări, la fel de înghețate ca munții înzăpeziți din jurul satului.
Peste 50 de persoane au participat la spectacolul de comedie de la Allen Funeral Home and Creatory.
Accentul lui Mungiu pe realism face filmul neliniștitor, dezvăluind rasismul rampant care persistă astăzi în România și, după cum sugerează filmul, în Europa mare. Este nevoie de o abordare aproape jurnalistică a subiectului actual, dar filmul nu judecă niciodată. El nu mustră personajele pentru comportamentul lor, ci mai degrabă explorează ceea ce îi face pe oameni să treacă și modul în care acest comportament este împletit cu autoapărarea și complexitatea identității culturale și rasiale.
Într-o scenă remarcabilă, camera rămâne într-o singură poziție în fața sălii de judecată ca un observator, în timp ce orășenii de ambele părți își strigă argumentele împotriva guvernului francez, stereotipurile rasiale dăunătoare și plângerile privind Uniunea Europeană și drepturile lucrătorilor. Oamenii își dezvăluie ignoranța, dar scena nu îi înfățișează pe acești oameni ca monștri sau proști, ci le permite mai degrabă să-și explice propriile credințe și relația lor cu identitățile lor culturale și naționale. Este o examinare neclintită a societății romane și o privire provizoriu realistă asupra climatului politic global de astăzi, dar nu este în niciun caz neiertător.
Mi s-a părut că filmul a provocat și provocator. Am fost șocat de xenofobia explicită prezentată în film. Am găsit moralitatea complexă a personajelor și viteza cu care satul formează o gloată și recurge la violență amintește de evenimentele recente din cultura americană. Mai simplu spus, nu mai văzusem niciodată această poveste spusă pe ecran și am plecat de la teatru cu multe la care să mă gândesc.
Filmul reușește să atingă un ton unic. Este un documentar, supranatural și de coșmar, mai ales în ceea ce privește aspectele mai obscure ale culturii orașului și finalul ambiguu al filmului.
Vor fi conversații, lectură și spectacole audio.
O parte din puterea filmului constă în ceea ce dezvăluie Mungiu și ceea ce alege să rețină. Fiului lui Matthias îi este frică să meargă singur la școală și nu spune de ce, dezvăluind mult mai târziu că a văzut un bărbat agățat de un copac. Matthias nu-l crede după ce și-a însoțit fiul și nu a reușit să găsească cadavrul. Mai târziu, Matthias aude că tatăl său se sinucide și este găsit spânzurat în pădure, de parcă blestemul tatălui ar fi venit pentru răzbunare. Aceste elemente mai ambigue ale filmului nu sunt niciodată explicate și sunt mai interesante decât conflictul principal al filmului.
Deși filmul este lent, nu își pierde niciodată fascinația față de public. Mungiu lasă povestea să se desfășoare cu o mână blândă, știind când să țină și să lase scena să se întâmple, ca în scena curții, și când să se întrerupă brusc, lăsând publicul zguduit.
Este nevoie de un autor de precizie pentru a crea o expunere urgentă și nuanțată a întunericului uman, iar „RMN” triumfă.
„Tocmai premiat pe rețelele de socializare. Specialist în produse alimentare. Antreprenor amator. Maven de cultură pop. Explorator subtil fermecător.”