Dacă ar fi posibil să călătorim prin condițiile extreme ale atmosferei lui Neptun, am putea întâlni fenomenul minunat al unei ploi de diamante care bate pe geamul nostru.
Potrivit unui nou studiu al unei echipe internaționale de cercetători, un astfel de viscol ar putea fi relativ comun în tot universul.
Carbonul se poate lega de un cristal de pe planetele gigantice gazoase înghețate precum Neptun și Uranus datorită temperaturilor și presiunilor extrem de ridicate din adâncimea atmosferei. Aceste condiții descompun hidrocarburile, cum ar fi metanul, permițând atomilor de carbon din interior să se conecteze cu alți patru atomi și să formeze particule solide de diamant.
Pe baza experimentelor descrise în cel mai recent studiu, în care procesele de formare a diamantelor au fost simulate în condiții de laborator, pragurile de temperatură și presiune pentru acest tip de formare a diamantelor sunt mai mici decât credeau oamenii de știință.
Acest lucru ar face posibilă ploaia de diamante Planete mici de gaze, așa-numiții „mini-Neptuni”. Există multe dintre aceste lucruri despre care știm în afara sistemului solar.
Aceste rezultate pot explica, de asemenea, unele mistere legate de câmpurile magnetice ale lui Uranus și Neptun.
„Această descoperire de pionierat nu numai că ne aprofundează cunoștințele despre planetele noastre locale de gheață, dar are și implicații pentru înțelegerea proceselor similare din exoplanetele dincolo de sistemul nostru solar.” El spune Fizicianul Siegfried Glenzer de la SLAC National Accelerator Laboratory.
Folosiți echipa din spatele noului studiu Exfil european (Laser cu electroni liberi cu raze X) pentru a observa diamantele formate dintr-o peliculă de hidrocarburi de polistiren, forțate la presiuni enorme între un set de viciu.
Această configurație a permis echipei să arunce o privire mai lungă asupra procesului decât a fost posibil în experimentele anterioare. Această examinare extinsă sugerează că, deși presiunea extremă și temperaturile extrem de calde sunt încă foarte căutate, este posibil să nu fie atât de extreme cum se credea anterior.
În ceea ce privește planetele, acest lucru sugerează că diamantele s-ar putea forma la o adâncime mai mică decât estimează oamenii de știință – ceea ce înseamnă că particulele de diamant în coborâre, trăgând cu ele gaz și gheață, pot afecta mai mult câmpurile magnetice ale acestor planete. Într-un mod mai direct decât am înțeles anterior.
Spre deosebire de Pământ, planetele înghețate precum Neptun și Uranus nu au câmpuri magnetice simetrice. Acesta a fost un mister până în acest moment – sugerând că câmpurile magnetice nu se formează în miezul planetei – și diamantele ar putea ajuta la explicarea acestui lucru.
„Acest lucru ar putea provoca mișcări în interiorul gheții conductoare de pe aceste planete, afectând generarea câmpurilor lor magnetice.” El spune Fizicianul Munjo Frost, de la Laboratorul Național Accelerator SLAC.
Toate acestea sunt lucruri interesante pe care studiile viitoare le-ar putea analiza mai aprofundat. În ultimii ani, oamenii de știință s-au apropiat de a înțelege cum funcționează acest proces pe planete îndepărtate și ce implicații ar putea avea.
Cine știe, poate într-o zi vom putea face niște cercetări de teren efective în atmosferele solicitante ale lui Neptun și Uranus, permițându-ne să vedem cum s-a format această ploaie de diamante.
„Ploaia de diamante pe planetele înghețate ne prezintă un puzzle interesant de rezolvat.” El spune Îngheţ.
Cercetarea a fost publicată în Astronomia naturii.
„Organizator. Scriitor general. Prieten al animalelor de pretutindeni. Specialist în cultură pop. Expert în internet amator. Explorator.”