Nu există un tratament fiscal special pentru refugiații ucraineni de război în România

Aproape 1,5 milioane de cetățeni ucraineni au intrat în România din februarie 2022, conform informațiilor disponibile publicului, iar peste 87.000 de cetățeni au rămas în țară. Unii au obținut locuri de muncă în domenii precum producție, construcții, hoteluri și restaurante sau comerț, în timp ce alții au înființat mici afaceri de familie în România.

Potrivit ultimelor statistici ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale, peste 6.400 de cetățeni ucraineni au fost integrați pe piața muncii din România; Dintre acestea, 4.282 de contracte de muncă au o dată de începere corespunzătoare datei izbucnirii conflictului din Ucraina.

Ce înseamnă, din perspectiva impozitării individuale, ca un cetățean ucrainean să rămână în România mai mult de șase luni și la ce detalii din legislația fiscală românească ar trebui să acorde atenție?

În timp ce lucrurile sunt oarecum mai ușoare în ceea ce privește stabilirea rezidenței legale în România și accesul pe piața națională a muncii, grație scutirilor legislative disponibile, din perspectiva fiscală individuală, rezidența în România mai mult de șase luni – sau mai precis, mai mult de 183 de zile. – care se poate traduce în obligații fiscale suplimentare.

Conform prevederilor legislatiei fiscale romane, orice persoana fizica care ajunge in tara si rezida acolo mai mult de 183 de zile in orice 12 luni consecutive, incheiate in anul calendaristic respectiv, trebuie sa depuna la organele fiscale romane un chestionar privind taxa de acces.

Chestionarul trebuie trimis numai după ce ai petrecut 183 de zile în România. Pe baza acestui fapt, autoritățile fiscale române emit un Aviz de rezidență fiscală prin care se confirmă dacă persoana fizică este considerată rezident fiscal român.

Cetățenii ucraineni care sunt evaluați ca rezidenți fiscali români sunt supuși impozitului în România pe venitul lor la nivel mondial.

Dacă anumite fonduri au fost deja transferate în România, sursa oricărui venit ulterior, cum ar fi venitul din dobânzi, trebuie să fie românească. Aceasta duce la impozitarea automată a veniturilor în România.

Reședința fiscală în România implică obligații de raportare și plată a impozitului în legătură cu orice venit străin pe care un cetățean ucrainean îl poate avea, din prima zi de aflare în țară, inclusiv:

• Venituri din închirierea unui imobil deținut în afara României; Si

• Venituri generate din deținerea și/sau transferul de acțiuni sau alte investiții similare pe care un cetățean ucrainean le poate deține în afara României.

Toate aceste rapoarte suplimentare și obligații de plată a impozitelor în legătură cu veniturile personale (altele decât salariul) sunt responsabilitatea cetățeanului ucrainean. Mai mult, rezidența în România, prin dovada rezidenței în țară, califică un cetățean ucrainean să fie plătitor al sistemului românesc de asigurări sociale obligatorii și poate duce la obligații suplimentare de plată a asigurărilor sociale în raport cu veniturile personale.

În timp ce statutul de rezidență fiscală joacă un rol important în ceea ce privește venitul personal (altul decât salariul) și ar trebui determinat pe baza procedurii descrise mai sus, abordarea variază în ceea ce privește veniturile salariale.

Cetățenii ucraineni care lucrează în România și desfășoară activități de angajare în țară sunt supuși impozitelor pe salarii integrale (impozit pe venit și contribuții obligatorii la asigurările sociale), dar fără obligații suplimentare de raportare personală și/sau de plată, similare cu angajații români. Responsabilitatea raportării impozitelor pe salarii și a obligațiilor de plată revine angajatorului român. Este cazul a peste 6.400 de cetățeni ucraineni angajați de companiile românești și acest lucru se reflectă în statisticile Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

Pe de altă parte, cetățenii ucraineni care lucrează în România în timp ce sunt plătiți de angajatorul lor ucrainean au obligația personală de a raporta și de a plăti obligațiile fiscale datorate în România, atât din perspectiva impozitului pe venit, cât și din perspectiva asigurărilor sociale.

Pe scurt, codul fiscal românesc nu prevede scutiri speciale pentru cetățenii ucraineni care sunt refugiați de război. În plus, schimbarea reședinței fiscale a unei persoane fizice în reședința în România, prin îndeplinirea cerințelor legislative întărite de prevederile Tratatului de Dubla Impunere România-Ucraina, conduce la obligații fiscale suplimentare pentru cetățenii ucraineni înmatriculați în România.