- Scris de Helen Briggs
- Corespondent de mediu
Oamenii de știință au rezolvat cu succes misterul originii copacilor vechi de baobab.
Potrivit studiilor ADN, faimoșii copaci au apărut pentru prima dată în Madagascar în urmă cu 41 de milioane de ani.
Semințele sale au fost ulterior transportate de curenții oceanici în Australia și, de asemenea, în Africa continentală și s-au dezvoltat în specii distincte.
Cercetătorii cer eforturi mai mari pentru conservarea copacilor, despre care spun că ar putea fi mai aproape de dispariție decât se credea anterior.
Copacii de baobab sunt cunoscuți ca „arborele vieții” sau „copacul cu susul în jos” pentru formele lor bizare și longevitatea. Au probleme din cauza schimbărilor climatice și a defrișărilor pe scară largă.
Dr Elia Leach, de la Royal Botanic Gardens, Kew, a lucrat la studiu, alături de soțul ei, profesorul Andrew Leach, de la Universitatea Queen Mary din Londra.
Ea a declarat pentru BBC: „Am reușit să identificăm originea arborilor de baobab, care sunt o specie cheie distinctă care susține o gamă largă de animale și plante, precum și oameni”.
„Datele ne-au permis să oferim noi perspective importante care vor informa conservarea pentru a-și proteja viitorul.”
Cercetătorii au studiat opt specii de baobab, dintre care șase se găsesc în Madagascar, una este răspândită în toată Africa și alta în nord-vestul Australiei.
Ei cer pentru un statut de conservare mai ridicat pentru două dintre speciile pe cale de dispariție din Madagascar, inclusiv cel mai mare și mai faimos arbore de baobab din Madagascar, baobabul gigant.
Copacii de baobab sunt considerați unul dintre cei mai magnifici copaci de pe Pământ, profund împletite cu culturile și tradițiile locale.
Este cunoscută și ca „Mama pădurii” în limba malgașă, „Arborele cu susul în jos” și „Arborele vieții”.
Copacii pot trăi mii de ani, crescând la dimensiuni uriașe și stochând cantități mari de apă în trunchiuri pentru a supraviețui în timpul anotimpurilor secetoase.
Fructul său este considerat un superaliment, iar tulpina sa poate fi folosită pentru a face fibre folosite în frânghie sau îmbrăcăminte.
Ei produc flori mari albe care se deschid la amurg, atrag liliecii ca polenizatori, care parcurg distanțe mari pentru a se hrăni cu nectarul lor și sunt locuri importante de cuibărit pentru păsări.
Cercetarea a implicat o colaborare între Grădina Botanică din Wuhan (China), Grădina Botanică Regală (Kew, Marea Britanie), Universitatea din Antananarivo (Madagascar) și Universitatea Queen Mary din Londra (Marea Britanie).
Urmărește-l pe Helen pe Twitter @hbriggs
„Organizator. Scriitor general. Prieten al animalelor de pretutindeni. Specialist în cultură pop. Expert în internet amator. Explorator.”