Procesul pentru crime de război din Kosovo arată nevoia de pregătire în Ucraina

Scriitorul, care conduce Unitatea de Economie a Biroului Civil Internațional din Kosovo, este autorul cărții „Clădirea statului în Kosovo„

Pe măsură ce anchetatorii internaționali adună dovezi ale atrocităților războiului din Ucraina, un proces pentru crime de război care se ocupă de evenimente oribile dintr-o altă parte a Europei va începe luni. Fostul președinte al Kosovo Hashim Thaci și trei colaboratori sunt acuzați de comiterea de crime de război și crime împotriva umanității între 1998 și 1999, când populația albaneză din Kosovo s-a luptat cu conducătorii săi sârbi, câștigând în cele din urmă independența (sub auspiciile Occidentului) în 2008.

Rămâne îndoielnic că fie kosovarii, fie sârbii ar considera procesul ca implicând o justiție echitabilă, ca să nu mai vorbim de contribuția la reconcilierea regională. Ca atare, procedurile pot include lecții pentru încercări viitoare de a trata cazurile de crime de război rezultate din invazia Ucrainei de către Rusia.

O problemă se referă la poziția neobișnuită a instanței de judecată. cunoscut b Camerele specializate din KosovoÎn mod nominal, face parte din sistemul judiciar al Kosovo, dar este situat în Țările de Jos. În practică, este operat în întregime de Uniunea Europeană. Procurorii și judecătorii, care sunt aleși cu atenție de diplomații UE, nu au un mandat garantat, lăsându-i vulnerabili la influența politică.

În mod previzibil, kosovarii văd Consiliul de Securitate dezbinat ca pe o impunere părtinitoare a UE care se concentrează mai degrabă pe proprii luptători decât pe sârbii care, în ochii Kosovo, au comis majoritatea crimelor de război. Este adevărat că Curtea este prima de acest fel a conduce – o sentință dură împotriva unei figuri mai mici decât Thaci – a provocat doar proteste trecătoare. Dar cele mai credibile tribunale internaționale sau hibride care s-au ocupat de crime de război din fosta Iugoslavie nu au reușit să satisfacă dorința de dreptate a populației locale și nici să rezolve diviziunile profunde dintre foștii adversari cu privire la trecutul lor. În unele țări balcanice, elitele și cetățenii sunt încă la fel respect „Eroii de război”.

Fundalul procesului se află în doctrina intervenționismului liberal, odată favorizată în Occident. În 1999, NATO a lansat atacuri aeriene împotriva Serbiei pentru a opri represiunea masivă împotriva populației din Kosovo de către regimul Slobodan Milosevic. Până în 2008, puterile occidentale ajunseseră la concluzia că cea mai bună soluție la o problemă cu rădăcini în istoria balcanică de la începutul secolului al XX-lea era să adere la dorința de independență a Kosovo.

Dar datorită în principal opoziției ruse și chineze, Consiliul de Securitate al ONU nu a autorizat intervenția NATO și nici independența Kosovo. Până în ziua de azi, cinci țări UE cu minorități rebele sau separatiste — Cipru, Grecia, România, Slovacia și Spania — nu recunosc Kosovo. Nici China, India, Rusia și alte zeci de țări. Acest lucru împiedică țara să obțină calitatea de membru al Națiunilor Unite.

Autorităţile din Kosovo nu controlează comunităţile sârbe din regiunile de nord ale tânărului stat, unde tensiunile sunt mari. Presiunea UE de a face compromisuri a dus la mai multe acorduri care au fost implementate sporadic și, cel mai recent, a Carta orală Cu privire la care Serbia și Kosovo nu au fost imediat de acord.

Economia Kosovo este mai slab În Balcani, în ciuda fluxurilor mari de ajutor extern. Țara se laudă și cu cea mai tânără populație din Europa, dar unul din doi tineri este șomer. Corupția și crima organizată rămân o problemă. Pentru toate acestea, o anumită responsabilitate revine lui Thaci, care a fost prim-ministru, ministru de externe și președinte al Kosovo.

Instanța care îl va judeca a fost înființată deoarece Națiunile Unite și Uniunea Europeană – care au administrat justiția în Kosovo în 1999-2008 și, respectiv, 2008-2014 – ignorau crime grave. Dar în 2011, Consiliul Europei un raportScrisă de senatorul elvețian Dick Marty, acesta rezumă dovezile presupuselor crime de război ale KLA și metodele violente prin care liderii săi au câștigat ulterior putere politică și economică.

Înclinându-se presiunilor, Uniunea Europeană, cu sprijinul Statelor Unite, a creat Consiliul Național de Securitate. Thaçi și asociații săi își mențin nevinovăția taxe impotriva lor.

Schimbarea politicii occidentale – de la tolerarea guvernării greșite a elitei kosovare la urmărirea penală a lui Thaci și a altora – vorbește despre contradicțiile intervenției UE și SUA în acest colț al Europei. Occidentul a schimbat granițele Serbiei în 2008, iar apoi a declarat granițele Kosovo inviolabile. Ei au salvat Kosovo de la Milosevic, apoi au privit cum complicii lor locali docili jefuiau noul stat.

Prioritatea acum pentru puterile occidentale ar trebui să fie sprijinirea programului de guvernare curată și de creștere economică incluzivă susținut de reformatorii pentru care Kosovo i-a votat în 2021. În schimb, Occidentul supraveghează un proces de către o instanță cu vicii. Trebuie să sperăm că oricine se confruntă cu experiențe similare și eforturi de consolidare a instituțiilor în Ucraina este mai bine pregătit.