Având ca obiectiv principal Uniunea Europeană să reducă emisiile de dioxid de carbon pentru a deveni neutru în carbon până în 2050, exteriorul reprezintă un „spațiu disponibil” valoros pentru dezvoltarea proiectelor de energie curată. În timp ce în unele cazuri offshore-ul este deja un loc aglomerat, alte site-uri offshore sunt încă lipsite de o infrastructură energetică semnificativă. Prin urmare, planificarea pentru viitor este mai importantă ca niciodată.
Uniunea Europeană a recunoscut deja potențialul proiectelor de energie marină pentru a ajuta statele membre să își atingă obiectivele climatice prin strategia UE privind energia regenerabilă marină.[1] Aprobat recent în 2020. Unul dintre elementele cheie evidențiate de strategie este că realizarea a 300-400 GW de energie regenerabilă marină până în 2050 va necesita o planificare atentă și identificarea locurilor adecvate pentru generarea de energie regenerabilă marină, precum și un mediu de mediu, social și evaluarea sustenabilității economice a fiecărui proiect. Deși nu sunt menționate în mod explicit în strategie, proiectele actuale de energie marină trebuie, de asemenea, luate în considerare în marea schemă a lucrurilor, indiferent de stadiul actual de dezvoltare.
Unde este România în ceea ce privește planificarea spațiului său marin?
Conform indicațiilor planificării spațiului marin[2], Fiecare stat membru își formulează și prezintă Planul național de spațiu maritim cu Comisia Europeană până la 31 martie 2021. România a implementat Directiva de amenajare a spațiului maritim în 2016 prin Decretul guvernamental 18/2016[3]Astfel, au fost puse bazele pentru formularea planului spațial marin național.
Conform legislației naționale, odată pregătit, Planul național de spațiu maritim trebuie aprobat de Parlament prin adoptarea unei legi. Consimțământul conform legii este procesul incontestabil care va asigura dezbaterea, transparența și legitimitatea atât de necesară. Pe de altă parte, este de așteptat ca va fi nevoie de o cantitate semnificativă de timp pentru ca acesta să fie aprobat definitiv. Mai mult, odată aprobat, modificarea acestuia, în funcție de modul în care este formulată, va necesita, de asemenea, supunerea la procedura parlamentară însăși, ceea ce ar putea oferi o flexibilitate limitată pentru viitoarele revizuiri.
Principalul efort de până acum pare să se concentreze pe parteneriatul în curs cu Bulgaria[4], Statul membru cu care România împarte coasta Mării Negre. Obiectivul principal al proiectului este de a dezvolta un plan spațial maritim pentru zona transfrontalieră dintre România și Bulgaria, cu accent pe dezvoltarea suprafeței spațiale maritime și a interacțiunilor sale cu zona costieră. Deși granița maritimă dintre România și Bulgaria este încă în discuție și încă nu a fost trasată o linie de demarcare, ambele state membre UE și-au asigurat cooperarea deplină pentru a pregăti mai bine sectorul maritim al Mării Negre pentru noi investiții, în acest caz prin coordonarea sectorului național. Hărți spațiale marine pentru fiecare țară.
De asemenea, România a început recent un proces de licitație publică pentru selectarea contractantului care va elabora Planul național de spațiu maritim. Conform documentelor de licitație publică, MSP trebuie finalizat cel târziu la 15 mai 2021. Inclusiv perioada de timp necesară pentru discuțiile parlamentare pentru a aproba proiectul Planului național de spațiu maritim odată ce acesta este gata, se pare că 31 martie, 2021 România nu va respecta termenul prevăzut de Directiva de amenajare a spațiului maritim pentru a prezenta Comisiei Europene planul de amenajare a spațiului maritim.
De ce este aprobarea planului spațial maritim un punct de acțiune urgent pentru România?
Pe lângă necesitatea aparentă de a respecta obligațiile statelor membre, există și alte motive foarte bune pentru care aprobarea unui plan spațial naval ar trebui să fie o prioritate pentru România.
În primul rând, acest plan va face parte dintr-un cadru legal clar, transparent și previzibil pentru planificarea și autorizarea investițiilor în sectorul roman al Mării Negre. Având în vedere potențialul energetic dovedit în Marea Neagră, acest plan este important atât pentru proiectele de energie convențională, cât și pentru cele regenerabile, existente, planificate sau viitoare.
În al doilea rând, orice întârziere în aprobarea planului spațial marin ar putea avea un impact asupra capacității României de a-și atinge obiectivul în temeiul Directivei privind energia regenerabilă II[5]. Se așteaptă ca orice investiție potențială în proiecte de energie eoliană offshore să fie întârziată până la aprobarea corespunzătoare a planului, nu numai pentru că este de o importanță primordială pentru locul real al proiectului, ci și din cauza imposibilității potențiale de a deține proiectul permis în absența unui plan aprobat. De fapt, conform facturii eoliene offshore[6], Toate proiectele eoliene offshore vor trebui să respecte planul spațial marin românesc; Dacă legea eoliană offshore a fost adoptată înainte ca legea să fie trecută în planul spațial maritim și nu a existat nicio modificare a proiectului actual, atunci autoritățile publice responsabile pentru autorizații nu ar fi în măsură să elibereze licențele necesare.
Un alt aspect cheie care trebuie luat în considerare este că absența unei planificări adecvate nu poate afecta doar dezvoltarea de noi proiecte de generare a energiei electrice, ci va afecta și în mod clar dezvoltarea rețelei offshore, cu efecte circulare negative (lipsa rețelelor marine). sau riscurile pot reprezenta o întârziere în dezvoltarea Rețelei reprezintă un obstacol major în punerea în funcțiune a proiectelor de nouă generație.)
Nu în ultimul rând, trebuie coordonate interesele și activitățile legitime ale investitorilor actuali în proiecte offshore de petrol și gaze și ai viitorilor investitori în proiecte de energie regenerabilă în Marea Neagră. Având în vedere că majoritatea acordurilor de concesiune de petrol și gaze sunt încă în faza de explorare, definirea soluțiilor corecte, practice și durabile pentru a coexista cu proiectele de energie regenerabilă nu este neapărat o sarcină ușoară. În orice caz, planul spațial offshore trebuie să țină seama de drepturile acordate în temeiul concesiunilor existente de petrol și gaze, din motive juridice și strategice. Din punct de vedere legal, acestea sunt acorduri obligatorii pe care părțile trebuie să le respecte. Din punct de vedere strategic, România are privilegiul de a avea un potențial energetic bogat în Marea Neagră, iar rolul gazelor naturale în tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon și mai târziu ar trebui să fie atent considerat și exploatat.
concluzie
Autoritățile au luat măsuri concrete pentru a pregăti zona marină pentru dezvoltarea pe termen lung și, deși nu toate inițiativele au fost finalizate, ne putem aștepta la schimbări majore în cadrul investițiilor străine în perioada următoare. Parlamentul României va avea un rol crucial în găsirea celor mai adecvate soluții pentru a ridica interdicția investițiilor în proiecte de energie regenerabilă marină, păstrând și respectând principiile Uniunii Europene privind biodiversitatea și drepturile investitorilor existenți.
„Organizator. Scriitor general. Prieten al animalelor de pretutindeni. Specialist în cultură pop. Expert în internet amator. Explorator.”