Situația actuală în România este că nu există impozitare, cu excepția unui contract obișnuit de muncă, pe onorariile primite de funcționari, membrii consiliului de administrație sau membrii consiliului de administrație – persoane fizice. Dar în întreaga UE, subiectul a fost în centrul atenției autorităților fiscale, iar mai multe cazuri au ajuns la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în ultimii ani.
Organismele UE par să fi examinat această problemă de ceva timp, având în vedere următorul comentariu din procesul-verbal al reuniunii Consiliului UE privind cea de-a șasea directivă din 1977 (predecesorul Directivei TVA), care prevede că statele membre pot „a lua în considerare… Nu supuse taxei pe valoarea adaugata… Membrii Consiliului de Administratie, auditori, [members of the supervisory board] „Pentru companiile aflate în relațiile lor cu companii, în măsura în care fac parte din acele companii.” Deși această opțiune nu pare să derivă din Directiva TVA, ea evidențiază preocupările care existau deja la acel moment în UE cu privire la impozitarea activităților a organismelor corporative.
Cum sunt tratate aceste taxe?
Fără o bază legislativă specifică, această practică este în România Nu Impunerea taxei pe valoarea adăugată, întrucât aceste taxe sunt considerate venituri din salariu atunci când sunt primite de persoanele fizice în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Cu toate acestea, aceste venituri sunt supuse TVA-ului atunci când sunt colectate de compania care desfășoară aceste activități. Este această practică susținută de principiile TVA aplicate în România și la nivelul UE? Cu alte cuvinte, putem avea de-a face cu o schimbare de paradigmă la nivel românesc, având în vedere dezvoltarea jurisprudenței Curții Europene de Justiție?
TVA-ul este plătit de persoanele impozabile. Persoanele impozabile pot fi persoane fizice dacă desfășoară în mod independent și oriunde orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele acelei activități.
Persoanele fizice nu pot fi considerate supuse TVA dacă își desfășoară activitatea în numele și sub responsabilitatea angajatorului de la care primesc remunerație sub formă de salariu, fără a suporta riscurile economice ale activității lor. Firma pe care o reprezintă este cea care stabilește relații cu terții, semnează contracte și răspunde pentru eventualele daune aduse terților rezultate din activitățile desfășurate (nu persoanei fizice).
Și prin decizia sa în Cauza C-420/18, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat că un membru al consiliului de supraveghere al unei întreprinderi nu putea fi considerat salariat deoarece nu se afla într-o structură de subordonare ierarhică tipică acelei relații angajator-angajat în ceea ce privește condițiile de muncă și nu a primit instrucțiuni. din consiliul de conducere al bazei în cauză. Cu toate acestea, membrul în cauză nu a desfășurat activitate economică în mod independent, deoarece acționa doar pe cheltuiala și responsabilitatea Consiliului. Onorariile fixe pe care le-a primit, care nu se bazau pe participarea la ședințe sau pe orele efectiv petrecute, nu indicau niciun risc economic în răspunderea sa.
Autoritățile fiscale naționale sunt din ce în ce mai interesate de acest subiect, ceea ce a condus la recenta trimitere la o hotărâre preliminară a Curții Europene de Justiție de către autoritățile fiscale luxemburgheze, în eventualitatea C-288/22: Un membru individual al consiliului de administrație al unei societăți pe acțiuni poate fi considerat că acționează independent? Ar trebui ca taxele variabile primite din profitul net al companiei să fie considerate contraprestații supuse taxei pe valoarea adăugată pentru serviciul prestat acestei companii?
La aceste întrebări se pot adăuga următoarele: În ce măsură statutul juridic al furnizorului (persoană fizică sau juridică) ar trebui să afecteze aplicarea TVA-ului? Cu alte cuvinte, dacă persoanele juridice cu competențe similare percep TVA, se poate trata astfel de remunerații primite de persoane fizice ca în afara domeniului de aplicare al TVA, pur și simplu prin absorbția acestora cu salariul?
Concluziile avocatului general (AG) în cauza C-288/22 par să abordeze și acest aspect, cu concluzia că, pentru a nu denatura concurența și a încălca neutralitatea fiscală, astfel de taxe nu ar trebui să fie supuse TVA-ului (indiferent de de valoare). Statutul juridic al destinatarului).
Cu toate acestea, Curtea Europeană de Justiție nu a emis încă decizia în acest caz, iar rezultatul este de așteptat să atragă atenția membrilor consiliului de administrație, directorilor și administratorilor, ținând cont de practica actuală din România și de presiunea asupra colecțiilor.
Principala întrebare rămâne: se impune TVA-ul pe recompensele pe care le primesc persoanele fizice? Orice răspuns trebuie să aibă rădăcini în principiul materiei peste formă. Pentru TVA, nu situația juridică dictează sistemul TVA, ci esența economică a operațiunilor. Prin urmare, pentru activități similare, regimul de TVA ar trebui să fie același, indiferent de statutul furnizorului, fie că este persoană fizică sau persoană juridică.
Răspunsul depinde de decizia Curții Europene de Justiție din cauza C-288/22, care, dacă urmează avizul procurorului, va oferi un nivel suplimentar de confort persoanelor care exercită astfel de funcții remunerate.
Dacă abordarea procurorului general va fi confirmată de decizia finală a Curții Europene de Justiție, va fi vorba de reevaluarea impactului asupra companiilor care își asumă acest rol, inclusiv impactul asupra deductibilității TVA și neutralității fiscale. În caz contrar, aceasta ar crea o arenă pentru interpretări divergente în ceea ce privește TVA versus impozitele pe salarii.
„Organizator. Scriitor general. Prieten al animalelor de pretutindeni. Specialist în cultură pop. Expert în internet amator. Explorator.”