O concluzie cheie din raport este că bunăstarea economică a cetățenilor este afectată mult mai mult decât indică costurile estimate ale daunelor fizice aduse clădirilor și infrastructurii publice. Acest lucru se datorează faptului că daunele materiale tind să afecteze cel mai mult cei săraci, care au o capacitate mai limitată decât grupul cu venituri medii de a se adapta și de a se recupera din aceste pierderi. În toate cele opt țări din Europa și Asia Centrală analizate, rezistența medie socio-economică a fost mai mică de 50%, ceea ce înseamnă că efectele bunăstării sunt de două ori mai mari decât sugerează daunele directe.
Studiul arată, de asemenea, că procesul de recuperare și reconstrucție depinde nu numai de amploarea daunelor fizice cauzate de dezastre, ci și de structura economică a fiecărei țări și de nivelul de rezistență socio-economică a populației afectate.
De exemplu, în timp ce majoritatea pagubelor cauzate de un cutremur major în regiunea de vest a Marmarei (Turcia) este posibil să fie remediată în mai puțin de 3 ani, poate dura mai mult de 10 ani în regiunea Cox (Albania) pentru a se recupera după același eveniment de cutremur . Raportul a constatat, de asemenea, că un cutremur de 200 de ani ar putea împinge 14 până la 19% din populația locală în sărăcie în orașele Erevan (Armenia), Tbilisi (Georgia) și București (România).
Din fericire, comunitatea internațională învață cum să identifice mai bine influențele care sunt adesea trecute cu vederea. Similar cu evaluările tradiționale ale riscurilor, reziliența socio-economică poate fi măsurată folosind o varietate de decizii spațiale, variind de la mediile gospodăriei la mediile naționale. Acest tip de metodologie de evaluare a riscurilor a fost aplicat în multe țări pentru a ajuta strategiile de gestionare a riscurilor de dezastre să integreze mai bine experiența trăită a comunităților cu risc în strategiile lor de recuperare a traumei.
Important, această metodologie generează, de asemenea, dovezi empirice pentru identificarea grupurilor de venituri prioritare, precum și a regiunilor subnaționale cu risc ridicat și predispuse la dezastre. Bazându-se pe o contabilitate mai favorabilă incluziunii sociale a costurilor dezastrelor, o lentilă de rezistență socioeconomică ar putea oferi noi rațiuni pentru investițiile în reducerea riscului de dezastru și ar putea ghida crearea de noi instrumente și politici, cum ar fi servicii financiare incluzive, protecție socială largă și sprijin țintit după dezastru pentru familiile vulnerabile.
Această analiză este finanțată de Facilitatea globală pentru reducerea și recuperarea dezastrelor, demonstrează că evaluarea tradițională a dezastrelor – precum și proiectele corespunzătoare pentru programele de răspuns și recuperare în caz de dezastru – trebuie să ia în considerare atât impactul ascuns, cât și impactul compus asupra populațiilor sărace, pentru a construi o adevărată rezistență pentru toți.
„Organizator. Scriitor general. Prieten al animalelor de pretutindeni. Specialist în cultură pop. Expert în internet amator. Explorator.”