În spatele magiei, succesului, bătăilor, umilinței: O nouă carte despre legendara gimnastă română Nadia Comaneci se adâncește în arhivele temutei poliție secretă din epoca comunistă care cronicizează abuzurile pe care le-a îndurat chiar și în timp ce își onora gloriile atletice.
„Nadia și Securitatea”, scrisă de istoricul Stigrel Olaru, a fost publicată la începutul acestei luni și este rodul traulului său prin mii de pagini de rapoarte clasificate, desecretizate.
În ea, informatori și telefoane interceptate detaliază ceea ce Olaro numește „relația abuzivă” dintre Comaneci, 59 de ani, și antrenoarea ei, Bella Caroli.
Multipla campioană olimpică, mondială și europeană, care a făcut istorie la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 cu primul scor „Perfect 10” pentru rutina ei pe bare denivelate, Comaneci a primit numele de cod „Corina” de către Securitate în anii 1970.
Poliția secretă a uneia dintre cele mai represive țări din Blocul de Est a urmărit fiecare mișcare.
Acest lucru a fost realizat printr-un aparat de monitorizare care a inclus nu doar agenți secreți, ci și o rețea de informatori permanent actualizată, despre care Olaru spune că includea antrenori, medici, oficiali ai federației de gimnastică și chiar coregraful și pianistul echipei.
Rapoartele pe care le-au scris vorbesc despre „atitudinea de teroare și brutalitate” a lui Karoly față de Comanche și celelalte acuzații ale sale.
Un informator scria în 1974: „Fetele erau bătute până le sângerau din nas și erau pedepsite prin exerciții fizice până la epuizare”.
– „torturat, îngrozit” –
Potrivit rapoartelor, Karolyi obișnuia să-i numească pe gimnaste „vaci grase” și „porci”, împărțind totodată premiile câștigate în competițiile internaționale.
Antrenorul a răspuns criticilor, spunând: „Din fire nu sunt niciodată mulțumit: niciodată nu este suficient.
„Gimnastele mele sunt cele mai bine pregătite din lume. Și câștigă. Asta este tot ce contează.”
Karolyi a dezertat în Statele Unite împreună cu soția sa Martha în 1981 și, în timp ce campionii americani pe care perechea i-a antrenat anterior susțin tactici abuzive, Comanche însăși a rămas întotdeauna relativ conservatoare în această privință.
Deși Comanche nu și-a acordat niciun interviu despre această ultimă carte, ea a confirmat pentru AFP că a luat legătura cu Olaro și a răspuns la unele dintre întrebările acestuia.
Karolyi și soția sa au negat acuzațiile de maltratare a sportivilor la centrele de antrenament din SUA pe care le-au înființat după ce au părăsit România.
Ei au vorbit într-un interviu NBC despre legătura lor cu Larry Nassar, fostul doctor al echipei naționale de gimnastică a SUA. A lucrat la centrul lor de antrenament și ulterior a fost condamnat la închisoare pe viață pentru agresarea sexuală a mai multor tinere gimnaste.
În carte, propriile cuvinte ale lui Comăneci au fost publicate sub forma unui interviu din 1977 cu doi jurnalişti care nu a fost niciodată publicat dar a ajuns în dosarele Securităţii din cauza unei interceptări telefonice la domiciliul ei din Oneşti.
În ea, ea a confirmat că a fost „umilită” și pălmuită în mod repetat, lipsită de mâncare timp de trei zile și mustrată că a luat o greutate de 300 de grame.
„S-au întâmplat atâtea lucruri (…), nu mă mai pot uita la el”, a fost înregistrat Comaneci spunând despre Karolyi.
La șase luni după realizarea ei la Montreal, ea a refuzat să continue antrenamentele cu Karolyi.
Mama lui Comăneci s-a plâns la federația de gimnastică despre tratamentul fiicei sale și a cerut să vorbească direct cu Ceaușescu.
A fost organizată o întâlnire cu dictatorul dar anulată în ultimul moment fără explicații.
Olaro notează că Ceaușescu „a folosit (comanche) în scopuri propagandistice” și a numit-o „eroina muncii socialiste”, „dar a fost totuși supusă torturii, intimidării și umilințelor”, chiar dacă a fost bătută mai puțin decât colegii săi.
– „O relatare pur politică” –
Karolyi însuși a fost urmărit de informatori, care l-au portretizat ca „manipulator” și „neafectat de suferința umană”.
El era membru al minorității maghiare a țării, pe care autoritățile comuniste o priveau adesea cu suspiciune.
Atunci de ce nu s-au amestecat autoritățile în comportamentul lui?
Olaru o atribuie „calculelor pur politice”.
„Cum pot fi mândri de nivelul înalt al programului de gimnastică și, în același timp, să conducă o anchetă împotriva lui Karolyi?” întreabă Olaru.
După ce s-a retras din gimnastică în 1984, Olaru spune că Nadia a devenit „prizonieră în propria ei țară” și i s-a interzis să călătorească în străinătate – cu excepția unor țări socialiste.
Cu toate acestea, a reușit să evadeze în Ungaria în 1989 și de acolo a plecat mai întâi în Austria și apoi în Statele Unite, unde a cerut azil.
Olaru a scris că decizia ei „a zăpăcit sistemul”, care acum se confruntă să fie descris în presa străină drept „intolerabil chiar și pentru privilegiați”.
Ultimul raport cunoscut despre Comăneci datează din 20 decembrie 1989, cu două zile înainte de căderea lui Ceauşescu.
„Departe de a fi privilegiată, așa cum era prezentată atunci, Nadia a fost o victimă a sistemului”, spune Olaru.
Ea este văzută ca o „rebelă” și „o luptătoare care și-a revenit din încercările ei”.
„Ea a făcut ceea ce trebuia să facă pentru a-și realiza ambițiile”, spune el.
mr-ii / jsk / jz / lc / dl
„Fanatic pentru mâncare. Organizator subtil fermecător. Specialist în slănină hardcore. Aficionat pe web. Guru de călătorii.”